Poezia poeziei
( Din jurnalul
nopţilor fără ploi)
Luni
Eşti ploaia la cafea.
Marţi
Tu
eşti o zonă interzisă şi tocmai zona aceasta mă atrage.
În această parte de zi, este
mereu noapte.
Noaptea, apele sunt mai liniştite
decât liniştea. Se lipesc de maluri. Malurile curg.
Toate malurile duc spre tine.
Miercuri
În uşa mea cresc
trandafiri. Dă-i la o parte şi intră.
Priveşte !
Aerul unuia întreţine
focul celuilalt.
joi
Dimineaţa era mov.
Soarele intra prin fereastră, mov ca un miez de vară.
Parfumul petuniilor
curgea mov, se lipea de nări, de laringe, de esofag.
Un poem mov alerga prin
trup...
Anirol, trezeşte-te dacă
vrei să vezi visul cu ochii !
Vineri
Sunt nopţi când nu trece niciun
somn.
Tu creşti ca o iederă.
Te împleteşti între sâni rece şi cald şi
Absent
foarte absent.
Sâmbătă
Şi îmi doream să mă iubeşti
cu privirea, cu mâinile, cu
gura să-mi traversezi trupul în cercuri,
ca o ploaie să-mi umpli cu
seminţe setea,
să simt cum creşti în mine, cum
te ramifici, cum înfloreşti,
cum amuţesc toţi privindu-mă,
rodind,
rodind,
rodind...
Dar,
în fiecare zi mă răneşti.
Sunt o rană deschisă prin care
poţi atinge cu mâna mierea rapiţei,
poţi asculta cum plouă sub piele,
avec des fleurs des champs
sau poţi asculta cântecul cărnii,
înconjurând trupul, cu două rânduri de ziduri.
Prea adâncă dragostea
aceasta ca să încăpem în ea...
Duminică
Iubitorule de femei,
iartă-mi mie
cuvintele nerostite
şi nu îţi întoarce
privirea de la poezia aceasta!
Citeşte-mă până la
capăt !
Pentru că tu poţi mult şi
eu nu vreau mai puţin.
Tu eşti dragoste !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu