Cum a venit, bunica a deschis geamul sicriului
să iasă mirosul de
naftalină
în care şi-a ţinut
14 ani bunicul singurătatea.
Bunicul duce în
spate şi sângele bunicii crucificat.
Dumnezeu vine în
fiecare seară la cină
şi lasă cerul
afară ca semn de recunoaştere
a trupului frânt.
Rămaşi fără case,
morţii din împrejurimi
s-au mutat în
grădina lor.
Ca să ajungă la
toţi,
bunica feliază
zâmbetul ţine de foame şi de sete
până sâmbăta când
sosesc pachetele.
Bunicului i-a înfrunzit sub pleoape
povestea.