Limba noastră-i o comoară

La Roșiori, <<Ziua Limbii Române>> a debutat cu o comunicare-susținută de publicistul Liviu Comșia. Autorul acesteia, publicistul Iulian Chivu, nefiind prezent( din motive de sănătate) și a continuat cu lansarea cărții<< Lira lui Orfeu>>- autor Cristian Gabriel Moraru. O antologie a poeților roșioreni de ieri și de azi. Carte în care mi-am regăsit poemele și, recunosc, mi-au produs o mare emoție, unele făcând parte din volumul meu de debut <<Ieșirea din anotimp>>. Evenimentul s-a încheiat cu o expoziție de manuscrise, facsimile și fotografii ale scriitorilor locali și naționali, organizată de Biblioteca Municipală Gala Galaction.

Întotdeauna începea să plouă

de Julio Cortazar

Întotdeauna începea să plouă

la mijlocul filmului,

floarea pe care ţi-am adus-o ascundea

un păianjen la pândă printre petale.

Cred că ştiai asta,

dar şi că ai favorizat nenorocirea.

Întotdeauna îmi uitam umbrela

când porneam în căutarea ta,

restaurantul era plin

şi se vorbea de război prin colţuri.

Am fost o notă dintr-un tango

pentru melodia ta indiferentă.

RMN

Treceam dintr-o zi în alta şi strada intra în noapte. Asfaltul se crăpa. Petuniile curgeau din asfalt, se întindeau de-a lungul liniilor de tramvai.

Atâtea voci creşteau în adâncuri, ca niste case cu etaj şi vocile acelea erau vocea care te striga în noaptea ploilor şi îmi răspundea nimeni.

Şi nimeni nu mi-a mai spus atât de frumos pe nume.

Torid

Era o linişte mare în mine. Era trecut de zero şi peste treizeci de grade.

La temperatura aceasta, câmpia îşi strângea marginile, se aduna ca un aluat, cu mine cu tot.

Eram o pâine galbenă, fierbinte. Nenumărate mâini rupeau din ea, dar numai mâinile lui rupeau inima pâinii.

O fărâmiţau.

Păsările iernii intrau într-un magazin de haine, printre oameni.

Oamenii îşi colorau viaţa cu hainele altor vieţi.

El îşi lipea buzele de pâine. Sânii mei nu se dau la o parte din calea lor.

Artă

 

<<Cea mai frumosă țară este la țară>>. Nu știu unde am citit expresia aceasta, dar mi-a plăcut și subscriu acestei idei. La țară, weekendul acesta, amintirea bunicii a fost peste tot, deși ea nu mai este, fizic, printre noi,i-am simțit prezența în frumusețea lucrurilor, a locurilor, în poezia mea...

 

Bunica

şi-a remodelat trupul

până când a încăput

în corsetul

de lemn parfumat.

Buchetul aruncat

la înmormântare

a căzut în braţele

viitoarei mirese.

 

Poveste

          Cum a venit, bunica a deschis   geamul sicriului

să iasă mirosul de naftalină

în care şi-a ţinut 14 ani bunicul singurătatea.

Bunicul duce în spate şi sângele bunicii crucificat.

Întâlnirea lor croieşte cuvinte după Cuvânt.

Dumnezeu vine în fiecare seară la cină

şi lasă cerul afară ca semn de recunoaştere

a trupului frânt.

Rămaşi fără case, morţii din împrejurimi

s-au mutat în grădina lor.

Ca să ajungă la toţi,

bunica feliază zâmbetul ţine de foame şi de sete

până sâmbăta când sosesc pachetele.

Bunicului i-a înfrunzit sub pleoape

povestea.

Rugaciune:

 "Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!

Amin!

PREOT ILARION ARGATU (1913 - 1999)

jurnal

Marţi

Marti

Tu eşti o zonă interzisă şi tocmai zona aceasta mă atrage.

În această parte de zi, este mereu noapte.

Noaptea, apele sunt mai liniştite decât liniştea. Se lipesc de maluri. Malurile curg.

Toate malurile duc spre tine.

un oaspete

Cineva s-a oprit la fereastră...în chip de porumbel...

Caniculă

Tu nu ai nevoie de respiraţia mea ca să respiri.

Tu nu ai nevoie ca ceasul meu biologic să-ţi trezească mâinile.

Şi totuşi, aici, ne-am aduna din fragmente,

construind un trup cu două inimi,

ne-am strânge în braţe copiii,

să ne legene, să ne hrănească cu sânge.

Sângele are gust de cireşe.

O femeie se ascunde în privirea ta,

ca după o perdea cu flori.

Prima zi de concediu - prima zi de lectură

Trenul Regiotrans a plecat cu 15 minute mai târziu. Și nu e de mirare, cum nu este de mirare nici faptul că nu a recuperat nimic pe traseu. Două vagonete( marca second- hand), aduse de nu știu unde, alunecă pe linie, se balansează, se clatină... gata să se răstoarne. Călători puțini, dimineață de august, luminoasă. Mă așez la fereastră, mă cufund în lumea mea și nu știu când am ajuns la destinație. Cobor. O gară părăsită , năpădită de bălării, o fântână fără apă, doi, trei călători. Nici nu am avut timp să-i număr că au și dispărut. Unii au urcat într-o mașină, alții au urcat într-o căruță. Am ales mersul pe jos, m-am bucurat de răcoarea dimineții și de razele blânde ale soarelui. Șoseaua( recent asfaltată) cobora, urca, apoi urma în linie dreaptă, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, până la intrarea în sat. Satul este o zonă de deal în mijlocul câmpiei, este satul copilăriei mele, aici am o căsuță, căsuța bunicilor mei, pe care am amenajat-o, îmbinând vechiul cu noul, în funcție de buget, bineînțeles...Aici vin ori de câte ori timpul îmi permite și de fiecare dată plec cu o doză dublă de energie. Așa că, în prima zi de concediu, am alergat aici, am străbătut drumul de la asfalt până acasă, prin iarbă, am simțit roua, am adunat legume din grădină,

 Am facut o cafea dulce,

 

 am citit,

 am citit...

Acesta este coltul de lectura al mamei.
cititorul meu fidel, criticul cel mai dur, modelul meu de bunatate si credinta...

joi

Dimineaţa era mov. Soarele intra prin fereastră, mov ca un miez de vară.

Parfumul petuniilor curgea mov, se lipea de nări, de laringe, de esofag. Un poem mov alerga prin trup...

Anirol, trezeşte-te dacă vrei să vezi visul cu ochii !

joi

joi. Dacă e joi- se face toaletizarea fântânii.

La Optica se fac consultații gratis,

la MT. Company este prima zi de marfă,

la M3 – întâlniri literare.

E vară, e cald, atât de cald..

.că îmi fuge gândul la vacanță și la ceva, la cineva...